Română: Înainte de 1907 - este o compoziție unică prin modul de abordare. Ea înfățișează un țăran bătrân în mijlocul lucrării. Personajul stă în picioare și este istovit de muncă, de foame, de umilință și de necazuri. Chipul este ars de soare, pletele sunt albe, barba mică și încărunțită, mustățile lungi și stufose. Cămașa și ițarii sunt ferfeniță, se vede doar pielea și oasele. Pe de altă parte, capul și-l ține sus, mâinile aplecate cu degete rășchirate sugerând semne de întrebare și revoltă. Întreaga postură a țăranului emană disperarea și suferința. Tabloul a fost expus cu ocazia expoziției de la Iași din 1907 și ulterior în anul 1909 la București. (Vezi capitolul Controverse, incertitudini).